Ljubljana- orașul nedescoperit

castel LjubljanaTe-ai fi gândit că vacanța poate fi plăcută și în Ljubljana? Mulți refuză ideea, din cauza limbii vorbite în țară. Am auzit pe unii zicănd că mai bine se duc în Ungaria că acolo pot și ei să zică un “Jó napot!”, dar în Slovenia nici atâta nu se poate învăța.

Oricum eu am rămas cu o părere bună despre țara lor. Pe scurt aș putea spune că oamenii sunt foarte amabili, majoritatea vorbesc limba engleză, păstrează o curățenie impecabilă pe străzile orașelor, folosesc serviciile oferite de Ferratum și ceea ce îmi place extrem este că au castele antice de vizitat.castel

Cel mai interesant castel din Slovenia ar fi castelul Ljubljana. Se spune că pimele fortărețe din castel au fost ridicate în anii 1200 e.n. Este potrivită și pentru vizitatorii cu bugetul redus, biletul all inclusive fiind doar 8,99 Euro. Acesta include transportul până în vârful castelului cu telefericul, o prezentare multimedia despre istoria bogată a castelului, și vizionarea 3D a unei celule de închisoare pentru cei captivați în timpul râzboaielor. Noi am urcat pe jos pe o alee printr-o pădure ceea ce a fost obositor,dar plin de aventură, dar a fost frumoasă și experiența cu telefericul de unde am văzut o vedere splendidă asupra orașului.

Dacă te fascinează istoria și  îți dorești o zi antică te îndemn să vizitezi castelul Ljubljana.

Oostende, o surpriză plăcută! 

oras
Oostende

 

Orașul Oostende este cunoscut pentru plajele sale mici și curate, barurile înșiruite unul după altula€… și vremea păcătoasă, cu vânt puternic, răcoare și apa rece a mării. Aș vrea însă să vă vorbesc despre o altă față a acestui loc. De câte ori vizitez o locație nouă caut să experimentez întâi lucrurile inedite, despre care se vorbește mai puțin. Acum o săptămâna l-am sunat pe Bruno, amicul meu belgian și i-am zis să-și păstreze weekend-ul viitor pentru a-mi arăta lucrurile mai puțin cunoscute ale acestui oraș de coastă.

Dune
Plaja

Inițial, clădirile din beton numeroase pot fi o priveliște neobișnuită pentru o stațiune la mare. Mulțimea de oameni care forfotește însă pe străzile sale îți dau un sentiment de siguranță, că te afli la locul potrivit, unde vei avea parte de experiențe interesante.

peste
Seafood

Bineînțeles că primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns sâmbătă după-amiază a fost să intrăm într-un restaurant unde se serveu fructe de mare. Am intrat cam cu pași mici, nu prea sunt fan al acestui tip de mâncare. Ei bine, nu mi-a părut rău! Am încercat câteva aperitive și apoi am riscat și am ales două feluri de mâncare pe care nu am avut curajul până acum să le abordez. Gravlax – somon – cu melci, fenicul, pătrunjel, țelină și castravete pentru început, iar mai apoi, ceva mai familiar, file de calcan cu tarhon , sos Béarnaise, praz și ceapă la grătar. Fantastic!

Sătui și fericiți ne-am îndreptat către primul birou unde am putut cumpăra abonamentul City Pass. Cum îmi plac muzeele, sigur aveam să nimeresc măcar într-unul. Acest card este mult mai la îndemână decât să plătesc bilet de fiecare dată. Ne-am aventurat în Mu.ZEE și nu glumesc când spun aventurat. Nu este  o simplă galerie pe care să o vizitezi într-un sfert de oră. Muzeul este foarte mare, cu coridoare care se îndreaptă în toate direcțiile și expune numeroase colecții de artă.

arta
Dada

Cea mai impresionantă este cea care înfățișează artă belgiană de la 1850 până în zilele noastre. Poți vedea lucrări de James Ensor, Léon Spilliaert și Constant Permeke. Motivul pentru care m-am dus însă a fost fascinația mea pentru lucrările dadaiste și surrealiste. E.L.T. Mesens nu numai l-a lansat pe René Magritte ci a avut o  influență enormă asupra surealismului belgian. Fascinată de lucrările  sale, am trecut prin restul coridoarelor în viteză, cu gândul tot la ele. Am vrut să mai văd și alte locuri!

Bine, este suficient să megi pe străzile aglomerate ale orașului să dai peste lucrări de artă publice. Mi-au rămas întipărite în minte portretele expuse la Galeria Regală,“Valurile mlădioase” ale lui Patrick Steenon și formele de un roșu aprins realizate de Arne Quinze.

Ne-am lăsat purtați și în lumea digitală călătorind înapoi în timp cu Midnight Love Tour. În 1981 cântărețul Marvin Gaye a ajuns în Oostende pentru prima datâ. Turul virtual ne-a dus într-o lume întunecată dar fascinantă a existenței sale, am putut vedea diverse videoclipuri și interviuri luate celor care l-au găzduit în Oostende. Așa am aflat că  “Sexual Healing” s-a cântat pentru prima datâ  într-un apartament  din Oostende!

Spre seară, obosiți, cu muzica lui Gaye încă în urechi, am decis să ne ducem la Grădina Japoneză, înainte să ne întoarcem la hotel. Intitulată Shin Kai Tei (Grădina Mării Adânci), grădina a fost creată în stilul Kaiyusschiki și este plină de fântâni, plante de bamboo, statuete și are și  o grădină de pietre.

gradina
Shin Kai Tei

Ne-am plimbat pe cărările ei  întortocheate iar apoi ne-am relaxat, odihnindu-ne pe una din bancutele frumoase de pe aleea principală.

A doua zi am decis să vizităm un prieten aflat într-unul din orășelele situate de-a lungul coastei. Sincer, am acceptat mai mult pentru că am vrut să iau tramvaiul de coastă , curioasă să merg pe cea mai lungă linie de tramvai. Călătoria a fost scurtă, coastă belgiană fiind destul de mică, însă linia de tramvai se întinde de la De Panne, lângă Franța, până la Knokke-Heist, aproape de Olanda. Are 68km! Deci, dacă vrei să treci prin toate cele 70 de opriri , îți iei un abonament de o zi și pleci la drum.

tramvai
Tramvai

Prietenul sau ne-a cules din stația de tramvai și ne-am dus direct la buncarele situate lângă peretele atlantic german. Am mers prin fortificațiile subterane și am rămas cu o idee despre condițiile în care au trăit soldații de atunci. Am mai alergat puțin pe afară și am decis să ne relaxam pentru restul zilei.

După atâta culturalizare am zis să ne facem puțin de cap și să încheiem ziua în stil mare. Ne-am dus la Plopsaland în De Panne !!! Distracție maximă! Cel mai mult mi-a plăcut bălăceala cu Supersplash! Așa cum scrie și în descrirea de la intrare, ne-am suit în barcă , ne-am adunat curajul în timp ce urca ușor către punctul cel mai înalt, ne-am ținut strâns de mâini și în final, în timp ce plonjam cu peste 70 de km la oră către apa din lac, ne-am pierdut tot curajul adunat și am început să țipam din toți ranunchii. Bineînțeles că ne-am făcut fleașcă, dar nu a mai contat. Am continuat să ne plimbăm cu lebedele albe, să ne rotim în ceștile de ceai albastre și am încheiat cu trenulețul care ne-a plimbat prin tot parcul în timp ce mâncăm vată de zahăr și gogoși uitându-ne la ceilalți nebunatici care se dădeau în tot felul de carusele și rollercoast-uri. La ieșire am primit o butură răcoritoare drept recompensă.

balaceala
Supersplash

 

Nu pot spune decât că merită să petreci două zile pe coastă belgiană. Nu este loc de plictiseală. Spun și eu că pirații din Plopsaland :  Gewoon doen !

Eu cu siguranță mă voi reîntoarce.

 

Bruges: un deliciu gastronomic!

  De obicei, când plecăm în vacanță încercăm să ne informăm cât de bine putem despre destinația spre care ne îndreptăm.  Inainte să vizitez orașul Bruges, am căutat cât mai multe informații legate de cele mai interesante locuri de văzut și despre gastronomia specifică locului. In afară de celebrii Poirot și Tintin nu știam mare lucru despre Belgia. Auzisem doar de zecile de tipuri de bere, de gofrele gustoase și faimoșii cartofi pai cu maioneză. După câteva incursiuni făcute pe paginile de internet am aflat că orașul Bruges este cunoscut și sub numele de “Orașul de ciocolată”, fiind împânzit cu zeci de magazine care vând ciocolatată de diverse arome.  Alte informații erau legate de canalele care înțesau străzile orașului, de clădirile medievale și străzile înguste pavate cu piatră.

piata centrala
Brugge

Insă, experiența pe care am avut-o la fața locului mi-a depășit orice așteptări. O dată cazată, mi-am luat rucsacul în spinare și am pornit-o la pas pe una din străzile principale, situată chiar lângă gară. Diversele magazine, înșirate de-a lungul ei, vindeau tot felul de bunătăți aromate care îmi gâdilau simțurile. Mi-a fost greu să mă opresc la una dintre ele, așa că am cedat ispitei și am ales câteva. M-am înfruptat cu vinovăție din minunățiile desfășurate sub ochii mei.

Când am ajuns pe unul din podurile principale am înțeles de ce orașul Bruges este considerat “Veneția nordului”. Am putut vedea mulțimea de canale care împânzeau centrul orașului, folosite probabil la început pentru transportul bunurilor la piața centrală. Acum canalele erau împânzite de bărci pline de turiștii care făceau turul orașului pe apă,  îndrumați de ghizi. De-a lungul canalelor există multe clădiri medievale și diverse piețe, fiecare animate de baruri și restaurante care forfotesc de lume.  Străzile pietruite dau locului un iz medieval completând atmosferă feerică.

pod
Pod peste canal

Am vizitat muzeul “Povestea cicolatei” unde am aflat istoria ei de la origini până în zilele noastre. Inițial folosită drept medicament, ciocolata caldă a apărut înaintea ceaiului, cafelei și alcolului. Bucuria cea mai mare a fost când am putut vedea cum se face ciocolata chiar atunci, în timpul vizitei. La sfârșit am putut gusta din ea!

Bineînțeles că am încercat și berea belgiană, mi-a fost greu să aleg din zecile de arome existente. Până la urmă m-am oprit  la o bere cu aromă de cireșe.

Când am ajuns la catedrala “Sângele lui Isus Christos” am avut norocul să intru chiar când începuse “Oda bucuriei”. Sunetul orgii răsuna în toată catedrala și m-a făcut să mă simt, dacă nu copleșită, cel puțin mai mică. La muzeul local am putut vedea lucrarea “Madona cu copilul” realizată de Michelangelo pentru țesătorii locului, un gest de gratitudine pentru măiestria lor.

O altă experiență plăcută a fost vizita pe care am făcut-o la Brugse Zot Brewery. După ce am urcat vreo 200 de trepte am fost întâmpinat de un peisaj feeric. În timp ce m-am bucurat de atmosfera plăcută am băut o bere  la cep și am mâncat o porție de cartofi pai crocanți cu sos andaluzian. Și acum îmi e gândul la ei!

lapte cu ciocolata
Ciocolată caldă

 

În zilele următoare mi-am continuat plimbările încercând pe rând diverse delicatețuri. Cel mai mult mi-a plăcut oprirea la o cafenea micuță unde am băut o ciocolată caldă delicioasă. Plăcerea a fost cu atât mai mare cu cât a trebuit să mi-o prepar singură. Am primit o cană mare, plină cu lapte cald și o furculița plină de ciocolată lichidă fierbinte. M-am moscolit toată dar experiența încă îmi este vie în minte. Ca fel de mâncare am încercat scoici cu vin alb însă cel mai mult mi-a plăcut tocănița de vită în sos dulce asezonată cu cartofi pai.

In fiecare dimineață am primit la micul dejun biscuiți crocanți cu diverse fructe. Gofrele însă nu au egal. Le-am încercat cu diverse toppinguri și fructe. Cele cu cremă dulce, frișcă și banane sunt cele mai bune!

Da, pot spune că amintirile cele mai frumoase sunt legate de aromele și mirosurile îmbietoare care se strecurau în stradă din vitrinele frumos aranjate, toate îmbibate în foarte multă ciocolată!

Ţara Marelui Nor Alb – Nua Zeelandă

 Noua Zeelandă se află în fruntea listei destinaţiilor pentru luna de miere întocmit de Google şi pe bun motiv. Chiar mi-aş dori să vă pot zice că am vizitat această ţară care poate fi numită paradis fără a exagera, însă deocamdată e doar pe lista de aşteptare.

Noua Zeelandă

Noua Zeelandă e destinaţia perfectă pentru cei care preferă o lună de miere sau un concediu cu aventuri într-un cadru natural deosebit. Există plaje superbe, lacuri cu apă dulce pentru pescuit, râuri rapide pentru rafting, fiorduri care îți taie răsuflarea și munți de urcat. Există chiar și o regiune de vulcani activi. Noua Zeelandă este, de asemenea, singurul loc de pe pământ unde poti vedea păsări nezburătoare, cum ar fi kakapo și kiwi.

pasărea kiwi
Pasărea kiwi

Această ţară are mai puţină populaţie decât apropiata Australia, ceeace mi se pare ideal pentru un concediu romantic, dar este bine dezvoltată și e ușor să călătoreşti cu mașina.

Unde să stau?

Huka Lodge
Huka Lodge

Situat pe 17 hectare în Taupo, în centrul Insulei de Nord, Huka Lodge este locul perfect pentru o lună de miere aproape de natură, însă incontestabil de lux. Hotelul e mărginit de râul Waikato și Rezervaţia Naturală Wairakei, oferă oportunități pentru drumeții, pescuit, golf, și excursii de o zi pe Insula Albă, Muntele Tarawere, peşterile Waitomo, precum și alte locuri interesante. Dar nu lipsesc nici condiţiile şi facilităţile de lux precum piscină, căzi cu hidromasaj și teren de tenis. Pensiunea este intimă, cu doar 18 garsoniere, Cabana Proprietarul cu patru camere şi casa Alan Pye cu două camere.

Harta Noua Zeelandă

Oraşul contrastelor – Kuala Lumpur

Kuala Lumpur

Kuala Lumpur este capitala Malaeziei, iar aici poţi găsi o cavalcadă de culori, tradiţii şi gusturi orientale. Nu e de mirare că oraşul este vizitat de milioane de turişti anual. Dar haideţi să dăm o tură şi să vedem cele mai faimoase repere.

Templul Thean Hou este unul dintre cele mai mari şi mai vechi temple din Asia de Sud. Localnicii spun că este cel mai fumos exemplu de arhitectură chinezească. Templul a fost inaugurat în 1989, altarul principal fiind dedicat lui Thean, zeiţa mării, iar fântâna arteziană de la intrarea în templu lui Kuan Zin, zeiţa compasiunii.

Situat în imediata vecinătate a megamall-ului Mid Valley, templul Sri Maha Sakthi Mohambigai Amman este la fel de uriaş şi mai majestuos decăt acesta. Un templu vechi de 100 de ani, aparţine hinduşilor din acest oraş şi este dedicat zeiţei Mohambigai. Este un loc preferat al comunităţii indiene pentru nunţi tradiţionale, deci dacă vei fi norocos, s-ar putea să vezi o asemenea nuntă. Oricum merită văzut acest templu atât pentru interior, cât şi pentru imensele straturi de flori care te vor încânta în grădina care aparţine de templu.

Peştera Batu se află la 11 km de Kuala Lumpur şi e un loc de pelerinaj pentru credincioşii hinduşi. Templul este înpărţit în trei peşteri principale, Catedrala, Pestera Galeriei de Arta si Muzeul Pesterii şi alte câteva încăperi mai mici.

Nu am epuizat deloc reperele cu aceste câteva puncte de interes, deoarece Kuala Lumpur este o combinaţie inedită între tradiţie şi modern, turnurile moderne alternând în cel mai interesant mod cu templele tradiţionale, şi toate trebuie văzute dacă eşti în acest oraş veşnic viu.

Verona – special pentru cei îndrăgostiți

verona

Până nu demult am considerat că destinația de vis pentru cei proaspăt căsătoriți e Veneția. Ei bine mi-am schimbat părerea. Una e că e prea aglomerat deja. Al doilea motiv e următorul: nu demult prietenii noștri dragi s-au întors din luna de miere cu prilejul căreia au vizitat ambele orașe. Mi-au spus că s-au săturat de stat în Veneția în doar două zile, însă la Verona ar mai fi stat.

E arhicunoscut faptul că Verona e orașul faimoșilor Romeo și Julieta, să nu mai vorbim de casa Julietei care e invadată de sute de mii de turiști anual. Pentru cei mai romantici (de fapt cine nu e romantic în luna de miere) e un obiectiv ideal de vizitat. Puteți vizita chiar și mormântul Julietei, „descoperit” tot în acest oraș.

Dacă tot ești aici, merită să-ți cumperi Verona Card-ul cu care poți vizita tot ce merită văzut. În primul rând nu rata Arena, cel mi bine conservat amfiteatru din Italia, faimos pentru concertele de operă care se organizează aici.

Urmează trei biserici deosebit de frumoase, San Fermo Maggiore, San Zeno și Anastasia. Torre dei Lamberti este un turn din care poți vedea tot orașul, și se află în Piazza delle Erbe unde poți găsi cafenele și restaurante cu specific Italian, dar și faimoasa Fontana di Madonna Verona.

Îți mai recomand Muzeul Arheologic şi Teatrul Roman, iar apoi castelele San Pietro și Castelvecchio unde se află și muzeul cu același nume.

Şeştina – pentru cei cu bugetul redus şi nu numai

sestina

Cine a spus că e obligatoriu să mergi în străinătate pentru luna de miere? Eu personal nu cred asta şi chiar cred că sunt locuri absolut romantice la câţiva kilometri de casă. De exemplu ne-am hotărât în primăvara asta cu soţul să ne luăm câteva zile libere şi să evadăm numai noi doi, fără copii, lăsând toate problemele acasă. Ne-am hotărât să ne cazăm la Sălard, pe Valea Mureşului. Am găsit o cabană ascunsă ochilor lumii, pe nume Şeştina.

Ce să vă zic? Camere comode şi mari, călduroase, primire călduroasă şi o mulţime de lucruri de făcut. Gazdele au fost foarte discrete. Ne-au arătat cu mare plăcere împrejurimile dar au înţeles foarte repede că ne dorim să rămânem în doi. Şi de-aici încolo a fost raiul de pe pământ. Ne-am plimbat pe drumurile de munte ore întregi fără să vedem ţipenie de om, am dormit pe malul Sălardului, în căldura soarelui de mai, am mâncat păstrăv din păstrăvăria cabanei, am jucat tenis de masă până am obosit.

Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie liniştea şi relaxarea de la această cabană ascunsă în inima munţilor! Vă recomand cu cel mai mare drag să treceţi odată, să petreceţi câteva zile sau cel puţin să vă opriţi să schimbaţi o vorbă cu gazdele, să beţi un pahar de apă de izvor şi să mâncaţi un păstrăv delicios. Sau, de ce nu, să vă bucuraţi de luna de miere în mijlocul naturii.